Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: naturaliza (verb tranzitiv) , naturalizare (substantiv feminin)   
NATURALIZÁRE, naturalizări, s. f. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei. – V. naturaliza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NATURALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a naturaliza; (jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; naturalizație. 2. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizare. (< naturaliza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NATURALIZÁRE s. 1. împământenire, (înv.) indige-nat. (~ unei persoane.) 2. (BIOL.) v. taxidermie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naturalizáre s. f., g.-d. art. naturalizării; pl. naturalizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NATURALIZÁ, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui străin cetățenia statului în care locuiește. ♦ Refl. (Despre străini) A obține dreptul de cetățean al statului în care locuiește. 2. Tranz. fact. și refl. A (se) adapta într-un mediu nou, intrând în componența obișnuită a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NATURALIZÁ ~éz tranz. A face să se naturalizeze. /<fr. naturaliser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NATURALIZÁ mă ~éz intranz. 1) (despre cetățeni străini) A obține cetățenia statului în care trăiește. 2) (despre animale sau plante) A se adapta unui mediu nou, in-tegrându-se în flora sau fauna acestuia. /<fr. naturaliser
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NATURALIZÁ vb. I. tr. 1. A acorda unui străin drepturile de cetățean al statului în care locuiește; a încetățeni. ♦ tr., refl. A da sau a obține dreptul de cetățean al unui stat prin naturalizare. 2. (Despre plante și animale) A aclimatiza. 3. (Despre idei, obiceiuri, expresii) A adopta, a introduce. [Cf. fr. naturaliser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NATURALIZÁ vb. tr. 1. a acorda unui străin cetățenia. 2. (despre plante și animale) a aclimatiza. 3. (despre idei, obiceiuri, expresii) a adopta. (< fr. naturaliser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NATURALIZÁ vb. a (se) împământeni, (înv.) a (se) indigena, a (se) naționaliza. (S-a ~ în țara noastră.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naturalizá vb., ind. prez. 1 sg. naturalizéz, 3 sg. și pl. naturalizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)