Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: naufragia (verb) , naufragiere (substantiv feminin)   
NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia, naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAUFRAGIÉRE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
naufragiére s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situație nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspirații. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NAUFRAGIÁ ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eșec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eșec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. și pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)