NAUFRÁGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAUFRÁGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAUFRÁGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NAUFRÁGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
naufrágiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu pron. -giu), art. naufrágiul; pl. naufrágii, art. naufrágiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAUFRÁGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave în urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-și continua calea; catastrofă maritimă. A suferi un ~. 2) fig. Eșec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink