Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: naviga (verb) , navigare (substantiv feminin)   
NAVIGÁRE s. f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei. – V. naviga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAVIGÁRE s.f. Acțiunea de a naviga și rezultatul ei. [< naviga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
navigáre s. f., g.-d. art. navigării; pl. navigări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAVIGÁ, navighez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; la pers. 3) A se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura. 2. (Despre oameni) A călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave. – Din lat., it. navigare, fr. naviguer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NAVIGÁ ~ghéz intranz. 1) (despre nave, aeronave) A se deplasa pe apă sau prin aer. 2) (despre persoane) A călători cu o navă. /<lat., it. navigare, fr. naviguer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NAVIGÁ vb. I. intr. 1. A călători, a merge pe apă (cu o navă). ♦ (Despre o navă) A pluti, a merge pe apă. 2. A zbura, a pluti în aer. [P.i. 3,6 -ghează. / < it., lat. navigare, fr. naviguer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAVIGÁ vb. intr. 1. a călători (cu o navă). ◊ (despre nave) a se deplasa pe apă. 2. (despre aeronave) a zbura. (< it., lat. navigare, fr. naviguer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NAVIGÁ vb. 1. (MAR.) a pluti, (înv. și reg.) a nota, (înv.) a înota. (Un vapor care ~.) 2. (AV.) a zbura. (O aeronavă care ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
navigá vb., ind. prez. 1 sg. navighéz, 3 sg. și pl. navigheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)