NAVIGATÓR, -OÁRE, navigatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care întreprinde lungi călătorii pe mari și oceane; persoană care conduce o navă (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoană care călătorește pe apă. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAVIGATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Persoană care face călătorii lungi pe mare; marinar. 2. Membru din echipajul unei aeronave care dirijează exclusiv navigația. [Cf. it. navigatore, fr. navigateur, lat. navigator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAVIGATÓR, -OÁRE s. m. f. 1. marinar. 2. membru din echipajul unei (aero)nave care dirijează navigația. (< fr. navigateur, it. navigatore)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NAVIGATÓR s. (MAR.) marinar, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
navigatór s. m., pl. navigatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAVIGATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care navighează. /<fr. naviga-teur, it. navigatore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
navigatoáre s. f., g.-d. art. navigatoárei; pl. navigatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink