Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
NAZÁR, nazaruri, s. n. (Înv.) Favoare, hatâr. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecție, bunăvoință (cuiva), a avea (pe cineva) în grație. – Din tc. nazar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAZÁR s. v. favoare, protecție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nazár, nazáruri, s.n. (înv.) 1. favoare, hatâr. 2. milă, îndurare. 3. (la cai) nărav.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nazár (nazáruri), s. n. – Bunăvoință, favoare. Tc. (arab.) nazar (Roesler 600; Șeineanu, II, 271; Lokotsch 1564), cf. ngr. ναζάρι. Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nazár s. n., pl. nazáruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NAZÂR, nazâri, s. m. 1. Înalt funcționar turc, șef al unui departament în guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oraș. 2. Slujbaș de rang superior în administrația țărilor românești; căpetenie peste vătafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vătaf de țigani (domnești). [Var.: nazír s. m.] – Din tc. nāzır.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂZĂRÍ pers. 3 năzáre intranz. A apărea vag și fugitiv (ca o nălucă); a se arăta vederii pentru un timp scurt; a năluci. [Și năzărește] /<sl. nazirati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NĂZĂRÍ pers. 3 se năzáre intranz. 1) (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năluci. 2) A-i veni un gând ciudat și neașteptat; a-i abate. [Și se năzărește] /<sl. nazirati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂZĂRÍ vb. 1. v. părea. 2. a-l apuca, a-i cășuna, a-i veni, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu știu ce i s-a ~ așa deodată.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năzár, năzáruri, s.n. (reg.) 1. năzărire, viziune. 2. teamă, spaimă. 3. nărav.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nazâr s. m., pl. nazâri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
năzărí vb., ind. prez. 3 sg. năzáre / năzăréște, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. năzáră / năzăreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)