NAZÍR s. m. v. nazâr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAZÍR s.m. Curtea regală a Persiei. ♦ Șef al unui departament bizantin. [Var. (după alte surse) nazâr. / < fr. nazir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
nazír (nazíri), s. m. – Șef, comandant. Tc. nazir (Șeineanu, II, 271; Ronzevalle 168). Sec. XIX, înv. – Der. nazîrliu, s. m. (favorit, protejat), prin confuzie cu nazar; nazirie, s. f. (conducere, șefie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink