NÁȚIE s. f. v. națiune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÁȚIE s.f. v. națiune.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
náție (náții), s. f. – 1. Popor. – 2. (Trans., Banat) Popor de jos. – 3. (Arg.) Prieten, camarad. – Var. nățiune. Fr. nation, lat. natio, cf. rus. nacija. – Der. (din fr.) național, adj.; naționalism, s. n.; naționalist, adj.; naționalitate, s. f.; naționaliza, vb.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [Pr.: -ți-u-] [Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NAȚIÚNE ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. nation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NAȚIÚNE s. neam, popor, (înv. și pop.) norod, (înv.) limbă, seminție. (ă română.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
națiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. națiúnii; pl. națiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink