NEAJÚNGERE, neajungeri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a nu ajunge, de a nu fi îndestulător; stare a ceea ce nu ajunge, nu este suficient. ♦ Sărăcie, lipsă, mizerie. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajungere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEAJÚNGERE s. v. insuficiență, lipsă, sărăcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neajúngere s. f. (sil. ne-a-), g.-d. art. neajúngerii; pl. neajúngeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink