NEAJÚNS, neajunsuri, s. n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [Pr.: ne-a-] – Ne- + ajuns.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEAJÚNS1, neajunsuri, s. n. 1. Neplăcere, necaz, dificultate. 2. Lipsă, scădere, defect. – Din ne- + ajuns.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
NEAJÚNS2, -Ă, neajunși, -se, adj. (Rar) 1. Care nu a ajuns încă la destinație sau într-un anumit punct. ♦ Care nu poate fi ajuns sau atins de nimeni. 2. (Pop.) Lipsit de mijloace materiale; sărac. ♦ Lipsit de judecată matură. – Din ne- + ajuns.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
NEAJÚNS s. 1. v. dificultate. 2. v. șicană. 3. v. vicisitudine. 4. neplăcere, (livr.) dezagrement. (Acest sistem comportă unele ~uri.) 5. v. dezavantaj. 6. v. necaz. 7. v. defect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEAJÚNS adj. v. incomparabil, inconfundabil, inegalabil, inimitabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEAJÚNS adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neajuns ≠ calitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neajúns s. n. (sil. ne-a-), pl. neajúnsuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEAJÚNS1 ~să (~și, ~se) : ~ de cap (sau de minte) care nu are judecată sănătoasă; prost. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEAJÚNS2 ~uri n. 1) Lipsă a unei însușiri necesare; cusur; meteahnă; defect. 2) Situație dificilă; greutate; nevoie; încurcătură. [Sil. ne-a-] /ne- + ajuns
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink