NEAMȚ, nemți, s. m. (Pop.) German sau austriac. ◊ Expr. (Fam.) A lua (sau a fura) luleaua neamțului = a se îmbăta. – Din sl. nĕmĩcĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEAMȚ s. v. german.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neamț, nemți, s.m. (pop.) 1. german sau austriac. 2. străin (din apus). 3. persoană îmbrăcată în haine orășenești. 4. (art.) numele unui dans popular și melodia după care se execută acest dans.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
neámț (némți), s. m. – 1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec. – Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
neamț s. m., pl. nemți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEAMȚ nemți m. pop. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară din Germania; german. /<sl. nĕmici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEAMȚU, vârf în M-ții Baiului (Carpații Orientali), constituind alt. max. a acestora (1.926 m).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NEAMȚU, Octavian (1910-1976, n. Caransebeș), sociolog român. Membru al Școlii sociologice de la București. Studii („Sociologia culturii poporului”), monografii („Dimitrie Gusti. Viață și personalitate.”, în colab.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
NEAMȚULUI, Cetatea ~ v. Neamț (4).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink