NEASCULTĂTÓR, -OÁRE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEASCULTĂTÓR adj. v. indisciplinat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neascultător ≠ ascultător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neascultătór adj. m. (sil. ne-as-), pl. neascultătóri; f. sg. și pl. neascultătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink