NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEBUNÁTIC adj., s. 1. adj. v. zburdalnic. 2. adj. v. zvăpăiat. (Un tânăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. sg. nebunátică, pl. nebunátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEBUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care se ține de nebunii; năzbâtios. /nebun + suf. ~atic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink