NECESÁR, -Ă, necesari, -e, adj. 1. De care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios. ◊ Strictul necesar = cantitate minimă (din ceva), indispensabilă pentru un anumit scop. Muncă necesară = parte a muncii depuse de lucrător în procesul de producție, prin care se creează produsul folosit pentru întreținerea sa și a familiei sale. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva. Necesarul de semințe. 2. Care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date). – Din fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECESÁR, -Ă adj. Care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. // s.n. Ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. [Cf. fr. nécessaire, it. necessario, lat. necessarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NECESÁR, -Ă I. adj. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil. ♦ strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop. II. s. n. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva. (< fr. nécessaire, lat. necessarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NECESÁR adj. 1. v. indispensabil. 2. v. neapărat. 3. v. trebuincios. 4. v. util.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Necesar ≠ inutil, nenecesar, netrebuincios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
necesár adj. m., pl. necesári; f. sg. necesáră, pl. necesáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
necesár s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECESÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care este de trebuință; care nu poate lipsi; trebuincios. Mijloace ~e. ◊ Strictul ~ minimum absolut trebuincios. /<fr. nécessaire, lat. necessarius, it. necessario
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink