Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: necinsti (verb tranzitiv) , necinstit (adjectiv)   
NECINSTÍT, -Ă, necinstiți, -te, adj. Lipsit de cinste, de probitate; incorect; escroc. ♦ Care vădește, trădează lipsă de cinste, de probitate. – Ne- + cinstit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECINSTÍT adj. 1. v. violat. 2. v. dezonorat. 3. incorect, necorect, neonest, (livr.) veros, (înv.) malonest. (Om, slujbaș ~.) 4. v. ilegal.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦ Tranz. A profana. ♦ Tranz. A viola o femeie; a batjocori. – Ne- + cinsti Cf. necinste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NECINSTÍ ~ésc tranz. 1) A face de rușine; a dezonora. 2) A supune unui sacrilegiu; a pângări; a huli; a profana. 3) (persoane de sex feminin) A supune actului sexual prin forță fizică; a face de rușine; a dezonora; a silui; a viola. /ne- + cinsti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NECINSTÍ vb. 1. v. viola. 2. v. dezonora. 3. v. profana.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A necinsti ≠ a cinsti
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
necinstí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. necinstésc, imperf. 3 sg. necinsteá; conj. prez. 3 sg. și pl. necinsteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)