NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Ne- + credință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECREDÍNȚĂ s. 1. v. ateism. 2. v. a*****r.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NECREDÍNȚĂ s. v. dubiu, eres, erezie, incer-titudine, îndoială, neîncredere, nesigu-ranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Necredință ≠ credință
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
necredínță s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. necredínței, pl. necredínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECREDÍNȚĂ ~e f. 1) rel. Lipsă de credință în Dumnezeu. 2) fig. Lipsă de fidelitate față de cineva; infidelitate; nesta-tornicie. /ne- + credință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink