NECROMÁN, -Ă s. m. și f. v. necromant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECROMÁNT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necromán, -ă, s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECROMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
necrománt s. m. (sil. -cro-), pl. necrománți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink