NECTÁR s. n. 1. Suc (dulce) secretat de glandele nectarifere ale plantelor și care, colectat de albine, este transformat în miere. 2. (În mitologia greacă) Băutură a zeilor despre care se credea că dă nemurire celor care o gustă. ♦ P. ext. Băutură minunată, delicioasă. 3. Băutură preparată pe baza sucului natural extras din fructe. Nectar de caise. – Din ngr. nektar, lat., fr. nectar, germ. Nektar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECTÁR s.n. 1. Băutură a zeilor despre care se spunea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. (Bot.) Suc dulce secretat de unele glande ale florilor. [< lat., gr. nectar, cf. fr. nectar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NECTÁR s. n. 1. (mit. gr.) băutură a zeilor, despre care se credea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor. 3. (fig.) băutură fermentată; licoare. (< fr., lat. nectar, gr. nektar, germ. Nektar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NECTÁR s. (pop.) mană, miere, suc. (~ al plantelor melifere.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nectár s.n., pl. nectáre / nectáruri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECTÁR ~e n. 1) bot. Lichid secretat, mai ales de florile plantelor malifere, pe care albinele îl adună și îl transformă în miere. 2) (în mitologia greacă) Băutură divină despre care se credea că dă viață fără de moarte. 3) fig. Băutură savuroasă. [Pl. și nectaruri] /<ngr. néctar, lat., fr. nectar, germ. Nektar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink