NECUVIÍNȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NECUVIÍNȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. mitocănie. 3. v. obscenitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Necuviință ≠ cuviință, politețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
necuviínță s. f., g.-d. art. necuviínței; pl. necuviínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NECUVIÍNȚĂ ~e f. 1) Lipsă de bună-credință; indecență. 2) Faptă sau vorbă ne-cuviinciosă. /ne- + cuviință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink