Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: neferici (verb tranzitiv) , nefericire (substantiv feminin)   
NEFERICÍRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEFERICÍRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nefericire ≠ fericire, noroc
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nefericíre s. f., g.-d. art. nefericírii; pl. nefericíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NEFERICÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEFERICÍRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEFERICÍ vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A neferici ≠ a ferici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nefericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nefericeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)