NEFIÍNȚĂ s. f. 1. (Poetic) Faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; p. ext. neant. 2. (Înv.) Absență, lipsă dintr-un anumit loc (a unei persoane). – Ne- + ființă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEFIÍNȚĂ f. (negativ de la ființă) 1) Stare a ceea ce nu există; inexistență. 2) înv. Lipsă din locul unde ar trebui să fie; absență. /ne- + ființă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEFIÍNȚĂ s. v. neant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neființă ≠ ființă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nefiínță s. f. (sil. -fi-in-), g.-d. art. nefiínței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink