Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEGÁRE s.f. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; negație. ◊ (Fil.) Negarea negației = lege dialectică principală care determină direcția de ansamblu a dezvoltării ca mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [< nega].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEGÁRE s. v. contestare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Negare ≠ afirmare
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
negáre s. f., g.-d. art. negării; pl. negări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEGÁRĂ s. f. v. năgară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la ...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neágă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)