NEGHIÓB, -OÁBĂ, neghiobi, -oabe, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; (om) neîndemânatic, nepriceput, nătărău, nerod, prost. 2. Adj. (Despre fapte, vorbe etc.) Care arată îngustimea la minte, prostia, stupiditatea neghiobului (1); prostesc, neghiobesc, stupid. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEGHIÓB adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neghiob ≠ ager, deștept, înțelept, inteligent, isteț, mintios
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neghiób (neghioábă), adj. – Prost, nătîng. Origine obscură. Ne- pare să fie element expresiv, ca în nătă-, cf. năvleg, năvîrlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinŭ „ingrat”, cf. rus. negodnyĭ „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibilă. Tiktin îl interpretează pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobește, adv. (prostește); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
neghiób adj. m., s. m., pl. neghióbi; f. sg. neghioábă, pl. neghioábe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEGHIÓB ~oábă (~óbi, ~oábe) 1) și substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; tâmp; nerod; năuc; netot; tont; nătărău; nepriceput; stupid. 2) Care este lipsit de îndemânare; neîndemânatic; stângaci. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink