NEGLIJÉNȚĂ, neglijențe, s. f. Faptul de a fi neglijent; atitudine de nepăsare, de delăsare în îndeplinirea unei datorii; faptă, atitudine care denotă lipsă de grijă, de atenție, de interes (față de ceva, de cineva sau de sine). – Din fr. négligence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEGLIJÉNȚĂ s.f. Nepăsare, delăsare; neîngrijire. ♦ Lipsă de grijă, de preocupare; greșeală ușoară cauzată de o lipsă de atenție. ♦ (Jur.) Formă a culpei constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. [Cf. fr. négligence, lat. negligentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEGLIJÉNȚĂ s. f. faptul de a fi neglijent; nepăsare. ◊ lipsă de grijă, de preocupare. ◊ (jur.) culpă constând în atitudinea cuiva care nu prevede consecințele păgubitoare ale faptelor sale. (< fr. négligence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NEGLIJÉNȚĂ s. 1. dezordine, neîngrijire, (livr.) incurie, (înv.) negrijă. (~ în ținută.) 2. delăsare, neîngrijire. (În casă era o ~ de nedescris.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neglijență ≠ acuratețe
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neglijénță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. neglijénței pl. neglijénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEGLIJÉNȚĂ ~e f. 1) Lipsă de grijă; atitudine neglijentă; nepăsare; indolență. ~ în serviciu. 2) Greșeală (mică) făcută din neatenție. [G.-D. neglijenței] /<fr. négligence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink