Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: neguța (verb tranzitiv) , neguțare (substantiv feminin)   
neguțáre s.f. (înv. și pop.) negociere, tocmire, târguire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NEGUȚÁ ~éz tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra prețului. /<lat. negotiari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NEGUȚÁ mă ~éz intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra prețului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înțelegere). /<lat. negotiari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEGUȚÁ vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neguțá vb., ind. prez. 1 sg. neguțéz, 3 sg. și pl. neguțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)