Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
NEMERÍ vb. IV v. nimeri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nemerí (nemerésc, nemerít), vb.1. A lovi la țintă, a ținti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (Refl.) A se petrece, a avea loc. – 6. (Refl.) A coincide, a concorda, a cădea de acord. – Var. nimeri, înimeri. Sl. namĕriti „a măsura” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg. namiram „a afla”, sb. namjeriti „a nimeri”, sl. namĕrjenije „alb”. – Der. nemerit, adj. (țintit); nemereală, s. f. (întîmplare); nemernic, adj. (înv., străin; vagabond, mizerabil), din nemeri (4) cu suf. -nic, sau din sb. nemenik „persoană sosită din întîmplare”; nemernici, vb. (a hoinări, a trîndăvi, a cerși); nemernicie, s. f. (înv., condiție de străin; hoinăreală, trîndăveală). Pentru semantismul lui nemernic, cf. Șeineanu, Semasiol., 204.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)