NÉMEȘ, -Ă, nemeși, -e, s. m. și f. (Adesea adjectival) 1. Denumire dată în Moldova, în evul mediu, stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare. 2. Denumire dată în Transilvania, în evul mediu, nobililor mici și mijlocii; p. ext. denumire dată membrilor clasei stăpânitoare. – Din magh. nemes.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÉMEȘ s. magnat. (Un ~ maghiar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
némeș1 s.m. (reg.) nume de pește.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
némeș2, némeșă, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) care făcea parte din rândul nemeșilor, care aparținea nemeșilor; de famile boierească, de neam mare, nobil. 2. (adj.) de dimensiuni potrivite; frumos. 3. (s.m.) nobil maghiar (mic sau mijlociu); stăpân de pământ mult, fără titluri nobiliare; boier. 4. (s.m. la pl. art.) nobilime maghiară mică și mijlocie. 5. (s.m. pl.; reg.) papuci.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
némeș s. m., pl. némeși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink