NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime. – Magh. nemesség.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
nemeșúg s.n. (înv.) 1. nemeșie, calitatea de nemeș. 2. clasa nemeșilor, totalitatea lor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink