Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEMULȚUMÍRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 2. v. insatisfacție. 3. v. necaz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEMULȚUMÍRE s. v. ingratitudine, nerecunoștință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nemulțumire ≠ mulțumire, satisfacție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Ne- + mulțumi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NEMULȚUMÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să-și piardă buna dispoziție (prin acțiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulțumi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEMULȚUMÍRE ~i f. Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulțumire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEMULȚUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) nemulțumi ≠ a (se) mulțumi, a (se) satisface
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nemulțumí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemulțumeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink