NEMȚOICÚȚĂ, nemțoicuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui nemțoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemțoaică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
nemțoicúță s. f., g.-d. art. nemțoicúței; pl. nemțoicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink