Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NENOROCÍRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nenorocire ≠ norocire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NENOROCÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NENOROCÍ mă ~ésc intranz. A-și pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NENOROCÍRE ~i f. 1) Întâmplare nefastă care aduce durere și suferință. ◊ Din ~ din nefericire; spre regret; din păcate. 2) Stare a celui nenorocit. [G.-D. nenorocirii] /v. a (se) nenoroci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NENOROCÍ vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nenorocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 sg. și pl. nenoroceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink