NEOBARÓC s. n. Curent și stil artistic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. [Pr.: ne-o-] – Din engl. neobaroque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOBARÓC, -Ă adj. (Arte) Care aparține unui stil succesor barocului. ◊ Stil neobaroc (și s.n.) = stil bombastic caracteristic orașelor mari din ultimele decenii ale sec. XIX. [Cf. germ. Neubarock].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOBARÓC, -Ă I. adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr. néobaroque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neobaróc s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink