NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s.m. și f. Neoplatonician. [Cf. fr. néo-platonique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s. m. f. neoplatonician. (< fr. néo-platonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NEOPLATÓNIC adj. (FILOZ.) neoplatonician.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neoplatónic s. m., adj. m. (sil. ne-o-pla-) platonic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink