NEOREALÍSM s. n. 1. Curent filozofic contemporan care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. néo-réalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOREALÍSM n. 1) Curent în filozofia contemporană cu tendință realistă. 2) Curent modern în literatură, cinematografie și în artele plastice, care se caracterizează prin democratism, apropiere de viața cotidiană și prin simplitatea mijloacelor de expresie. [Sil. ne-o-re-a-] /<fr. néo-réalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEOREALÍSM s.n. 1. Curent filozofic contemporan care consideră că ontologia are o autonomie absolută față de gnoseologie, obiectul cunoașterii constituind o „realitate” independentă de subiectul cunoscător și de procesul cunoașterii. 2. Curent în literatura, artele plastice și cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de faptul real, de viața cotidiană a oamenilor, prezentând, alături de personaje și fenomene tipice, fapte brute, mărunte, nesemnificative. [Cf. fr. néo-réalisme, it. neorealismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOREALÍSM s. n. 1. curent în filozofia contemporană care identifică conștiința cu existența, redusă la un complex de senzații independente. 2. doctrină literară sau artistică inspirată din realism. ◊ mișcare artistică în cinematografia italiană contemporană, care se manifestă printr-o tendință de apropiere de problemele sociale, de viața cotidiană a oamenilor obișnuiți. (< fr. néoréalisme, it. neorealismo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neorealísm s. n. (sil. ne-o-re-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink