NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOROMANTÍSM n. (în sec. XIX) 1) Curent în literatură și artă, apărut ca reacție împotriva naturalismului, care se bazează pe estetica romantismului. 2) Tendință artistică contemporană care pornește de la romantism. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-romantisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEOROMANTÍSM s.n. 1. Curent în literatura modernă universală de la sfârșitul sec. XIX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. Tendință artistică modernă, care se inspiră din romantism. [Cf. fr. néo-romantisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neoromantísm s. n. (sil. ne-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink