NEPTÚNIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale sintetică, prin reacții nucleare. – Din fr. neptunium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPTÚNIU n. Metal argintiu, maleabil, radioacriv, sintetizat pe bază de reacții nucleare. /<fr. neptunium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEPTÚNIU s.n. Element chimic obținut în laborator prin reacții nucleare. [Pron. -niu. / < fr. neptunium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEPTÚNIU s. n. element chimic transuranic, obținut artificial. (< fr. neptunium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
neptúniu s. n. [-niu pron. -niu], art. neptúniul; simb. Np
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEPTÚNIUM (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Neptun) s. n. Element chimic transuranic din seria actinoide (Np; nr. at.93, m. at. 237,048), metal de culoare alb-argintie, obținut pe cale artificială de fizicienii E.M. McMillan și P.H. Abelson în 1940, la Universitatea din California.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink