NEPUTÍNȚĂ, neputințe, s. f. 1. Faptul de a nu avea forța, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acționa; incapacitate; imposibilitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu neputință = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferință provocată de boală sau de bătrânețe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrânețe; boală; infirmitate. ◊ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el. – Ne- + putință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEPUTÍNȚĂ s. 1. v. imposibilitate. 2. incapacitate. (~ de a se scula din pat.) 3. incapacitate, slăbi-ciune, (rar) impotență, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioșetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav, unui bătrân.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEPUTÍNȚĂ s. v. afecțiune, boală, impotență, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Neputință ≠ putință, posibilitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
neputínță s. f., g.-d. art. neputínței; pl. neputínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEPUTÍNȚĂ ~e f. (negativ de la putință) Stare de om neputincios; becisnicie. /ne- + putință
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
neputínțá, neputínțéz, vb. I (înv.) a-și pierde forța fizică, vlaga; a slăbi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink