Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
NESFÂRȘÍT2, -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NESFÂRȘÍT1, nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NESFÂRȘÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NESFÂRȘÍT s. v. nemărginire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nesfârșit ≠ sfârșit, terminat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nesfârșít adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíți; f. sg. nesfârșítă, pl. nesfârșíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nesfârșít s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NESFÂRȘÍT1 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemăr-ginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NESFÂRȘÍT2 ~uri n. 1) Întindere fără margini; spațiu nemărginit. 2) Durată nelimi-tată de timp; existență infinită; veșnicie; eternitate. /ne- + sfârșit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)