NESTĂTĂTÓR, -OÁRE, nestătători, -oare, adj. (Rar) Care nu stă într-un loc, care este în continuă mișcare. – Din ne- + stătător.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mișcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink