NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NESTĂVILÍT adj. 1. v. impetuos. 2. v. nepotolit. 3. v. dezlănțuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nestăvilít adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăvilíți; f. sg. nestăvilítă, pl. nestăvilíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink