NEVÁSTĂ, neveste, s. f. Femeie măritată; spec. soție; p. gener. (pop.) femeie. – Din sl. nevĕsta „mireasă”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEVÁSTĂ s. v. soție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NEVÁSTĂ s. v. femeie, mireasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nevástă (nevéste), s. f. – 1. (Înv.) Logodnică. – 2. Soție, femeie măritată. – 3. Femeie. – Megl. niveastă, mr. nveastă. Sl. nevĕsta (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 216), cf. bg., slov., ceh., rus. nevĕsta, sb. nevjesta, pol. niewiesta. Uz general (ALR, I, 270). – Der. nevăstuică, s. f. (Zool., Mustela vulgaris), cf. sl. nevĕstuka (Miklosich, Lexicon,424), nume care s-ar explica drept un eufemism superstițios, cf. bg. nevĕstulka (› mr. nivistul’e, megl. nivistul’ ca), sb. nevjestica, ngr. νυμφίτσα (› mr. nifiță), mag. memjét, it. donnola, fr. bellette, sp. comadreja, port. doninha, v. engl. fairy; nevesti, vb. (înv., a (se) căsători).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nevástă s. f., g.-d. art. nevéstei; pl. nevéste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NEVÁSTĂ ~éste f. 1) pop. Persoană de s*x feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; soție. A lua de ~. ◊ A cere de ~ a face propunere de căsătorie. 2) pop. Femeie măritată. [G.-D. nevestei] /<sl. nevĕsta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
nevástă-mea (-ta, -sa) s. f. + adj. pron. g.-d. art. nevésti-mii (-tii, -sii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink