NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nevătămat ≠ vătămat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. sg. nevătămátă, pl. nevătămáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink