Dex nimfo

NIMFO- elem. „labie mică”, „vulvă”. (< fr. nympho-, cf. gr. nymphe)

NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre zeițele apelor, ale pomilor, ale crângurilor și ale munților, personificând forțele naturii. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha.

NÍMFĂ¹ ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiță ocrotitoare a apelor, munților și a pădurilor. 2) fig. Femeie tânără, frumoasă și grațioasă; naiadă. /<fr. nymphe, lat. nympha

NÍMFĂ² ~e f. Stadiu intermediar între larvă și faza adultă din metamorfoza unor insecte; pupă. /<fr. nymphe, lat. nympha

NÍMFĂ s.f. 1. Divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. la greci. 2. (Fig.) Fată tânără foarte frumoasă. 3. Formă intermediară în metamorfoza unor insecte între forma de larvă și forma adultă; pupă². 4. Înveliș membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

NÍMFĂ s. f. 1. (mit.) divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. ◊ (fig.) fată (femeie) tânără și grațioasă. 2. stadiu intermediar în metamorfoza unor insecte, între larvă și adult; pupă². 3. înveliș membranos al mucoasei v***o-v******e. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe)

NÍMFĂ s. v. crisalidă.

nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe