Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
NIMÍC, (I) pron. neg., adv., (II) nimicuri, s. n. I. 1. Pron. neg. Nici un lucru; spec. nici un cuvânt, nici un sunet, nici un zgomot; nici un lucru rău, defavorabil, primejdios. ◊ Loc. adj. De nimic = a) care este fără nici o valoare, fără importanță, mărunt; b) (despre oameni) lipsit de orice merit; lipsit de caracter; ticălos, necinstit. ◊ Loc. adv. Pe nimic = (aproape) gratuit, degeaba. Întru (sau cu) nimic = în nici un fel, deloc. 2. Adv. (Înv. și pop.) Defel, deloc, nicidecum; câtuși de puțin, în nici un fel. ◊ Expr. A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul). II. S. n. 1. (Adesea la pl.) Lucru, ființă, faptă sau vorbă fără valoare; fleac. ◊ Loc. adv. (Reg.) Pe o nimică pe ceas = într-o clipă, repede. ◊ Expr. O nimica toată = ceva de foarte mică importanță sau valoare, fără nici o însemnătate. ♦ Fig. Lipsă de merit; nimicnicie, zădărnicie. 2. Fig. (Mai ales art.) Neant, neființă; haos. [Var.: nimíca, (reg.) nimícă, nemíca, nemícă pron. neg., adv., s. f.] – Lat. nemica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NIMÍC adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NIMÍC pron., adv., s. 1. pron. (rar) nicicât. (Totul sau ~.) 2. adv. (pop. și fam.) boacă, (pop.) neam, (arg.) canci. (Nu știe ~ la istorie.) 3. s. v. neant. 4. s. v. deșertăciune. 5. s. v. fleac. 6. s. v. mărunțiș. 7. s. (mai ales la pl.) v. palavră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NIMÍC s. v. nulitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Nimic ≠ tot
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
nimíc adv. – Deloc. – Var. nimica, nemic(ă), înv. Lat. nemῑca (Diez, I, 276; Densusianu, Hlr., 164; Pușcariu 1181; Candrea-Dens., 1094; REW 5885), cf. v. ven. nemiga, v. fr. nemie, it. ne mica. În limba veche, păstrează sensul etimologic de „cîtuși de puțin”; nemica de arme nu s’au apucat, ce de fugă (Gr. Ureche); n-au mai rămas nemică verdeață (Dosoftei). Cf. mică. Der. nimic, s. n. (bagatelă, micime, fleac); nimici, vb. (a anihila, a distruge, a suprima); nimicitor, adj. (distrugător); nimicnicie, s. f. (vanitate, nulitate); nimiccie, s. f. (înv., nulitate).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nimíc s. n., pl. nimícuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NIMÍC1 adv. Nici câtuși de puțin; deloc. [Var. nimica] /<lat. nemica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NIMÍC2 pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte puțin. De ~ lipsit de valoare sau de importanță; mărunt; neînsemnat. Pe ~ pe un preț foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ în lume în nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NIMÍC3 nimícuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorbă lipsite de importanță; fleac; bagatelă. ◊ (O) nimica toată a) ceva fără nici o însemnătate; b) cantitate neînsemnată. 2) Lipsă de însemnătate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsă de existență; neființă; inexistență; neant. ◊ Din nimic, tot nimic neavând mijloace, nu poți realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
nimíc/nimíca pr.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)