Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
NIÓBIU s. n. Element chimic, metal rar alb-cenușiu, dur, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. [Pr.: ni-o-] – Din fr. niobium, germ. Niobium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NIÓBIU n. Metal rar, dur, cenușiu-deschis, lucios, foarte rezistent la coroziune, între-buințat la fabricarea oțelurilor inoxidabile în electro-tehnică, în radioelectronică etc.; columbiu. [Sil. ni-o-] /<fr. niobium, germ. Niobium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NIÓBIU s.n. Metal rar, dur și maleabil, de culoare cenușie; columbiu. [Pron. ni-o-biu. / < fr. niobium, germ. Niobium, cf. Niobe – personaj legendar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NIÓBIU s. n. metal rar, dur și maleabil, alb-cenușiu, lucios, foarte rezistent; columbiu. (< fr. niobium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NIÓBIU s. (CHIM.) columbiu. (~ este un element chimic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nióbiu s. n. (sil. ni-o-) [-biu pron. -biu], art. nióbiul; simb. Nb
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NIÓBIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. gr. Niobe) s. n. Element chimic (Nb; nr. at. 41, m. at. 92,906, p. t. 2.470ºC, p. f. 3.300ºC, gr. sp. 8,6), metal rar, cenușiu-alb, lucios, foarte rezistent la aer și la acțiunea agenților chimici. Formează combinații în stările de valență 3, 4 și 5. În natură de se găsește asociat tantalului în diferite minerale (piroclit, loparit ș.a.). Se utilizează la fabricarea oțelurilor speciale, inoxidabile și anticorosive. A fost descoperit (1801) de britanicul C. Hatchett și redescoperit (1844) de chimistul german H. Rose. Din 1950, poartă numele actual. Sin. (înv.) columbiu.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)