NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NITRÍL s.m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric. [< fr. nitrile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NITRÍL s. m. compus organic, ester al acidului cianhidric, folosit ca sinteză organică. (< fr. nitrile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NITRÍL s. (CHIM.) nitril acetic = acetonitril, cianometan; nitril acrilic = acrilonitril; nitril poliacrilic = poliacrilonitril.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nitríl s. m. (sil. -tril), pl. nitríli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink