Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
NITUÍT1 s. n. Nituire. – V. nitui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NITUÍT2, -Ă, nituiți, -te, adj. Prins, împreunat, fixat cu ajutorul niturilor. ♦ Ferecat, țintuit, bătut cu... Cordon nituit. – V. nitui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NITUÍT s. v. nituire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nituít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NITUÍ, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NITUÍ ~iésc tranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
nituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, 3 sg. nituiéște, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink