NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NIZÁM s.m. Titlu dat suveranilor din Hyderabad (India). [< fr. nizam].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
nizám2, nizámuri, s.n. (înv.) 1. (în evul mediu, în Țările Române) denumire dată statului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. normă de lucru fixată printr-un regulament. 3. ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 4. organizarea legiferată a unei țări, raiale, județ, instituții; orânduială. 5. armată turcească în termen, soldat turc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
nizám (nizámuri), s. n. – 1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nizám (soldat turc) s. m., pl. nizámi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
nizám (normă, orînduială, armată turcească) s. n., pl. nizámuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NIZÁM ~i m. ist. Soldat turc în termen. /<turc. nizam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink