NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOÁTEN s. (ZOOL.) 1. cârlan, mior. (~ este mielul de peste un an.) 2. (înv. și reg.) strâjnic. (~ este calul de circa doi ani.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
noáten, noátenă, noáteni, noátene, adj., s.m. și f. 1. (adj., înv. și reg.; despre oi, berbeci, miei) care a împlinit un an, în vârstă de un an. 2. (adj.; reg.) cu lâna de culoare închisă (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; înv. și reg.; despre lână) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a căror limită de vârstă variază după regiuni (de la 6 luni până la doi sau trei ani); mia, mioară, cârlan, interțiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproducție. 5. (s.f.; reg.) lână tunsă de pe miei și mioare (în al doilea an); o cantitate anumită de lână nelucrată. 6. (s.m. și f.; reg.) mânz (de la 6 luni până la 3 ani), mânză, cârlan, tretin; (fig.; s.m.) tânăr, flăcău, mânz.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
noáten s. m., pl. noáteni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOÁTEN ~i m. rar 1) Miel de la vârsta înțărcării până la doi ani. 2) Mânz între șase luni și doi sau trei ani. /<lat. annoctinus, ~a, ~um
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
noátenă s. f., g.-d. art. noátenei; pl. noátene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink