NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOBÉLIU n. Metal radioactiv obținut pe cale artificială. /<fr. nobélium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nobélium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nobéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. nobéliul; simb. No
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOBÉLIU (‹ fr. {i}; {s} n. pr. A. Nobel) s. n. Element chimic transuranic (No; nr. at. 102, m. at. 254), obținut pe cale artificială în 1957.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink